Pigmentul fascinant cunoscut sub numele de albastru Maya, folosit de civilizația mayașă pentru colorarea ceramicii, ritualuri sacre și chiar sacrificii umane, are acum un al doilea „manual de fabricație” redescoperit de cercetători.
După ce prima metodă de producere a acestui pigment a fost identificată în 2008 de o echipă condusă de antropologul Dean Arnold, noi investigații de tip „Sherlock Holmes” au scos la iveală o a doua tehnică utilizată de mayași, prezentată recent în cadrul unei conferințe științifice din Denver și detaliată în cartea „Maya Blue”, lansată în 2024.
Albastrul Maya, un amestec remarcabil de indigo organic și paligorskit, un mineral argilos, este celebru pentru durabilitatea și intensitatea sa, rezistând secole întregi în condiții tropicale dure. Timp de decenii, cercetătorii au încercat să înțeleagă procesul exact de fabricare. Prima rețetă a fost descoperită în urmele pigmentului de pe fundul unei fântâni sacre din Chichén Itzá, indicând folosirea unei tămâi numite copal, amestecată și încălzită cu indigo și paligorskit.
Noua metodă, însă, a fost descoperită prin examinarea microscopică a unei duzini de boluri ceramice tot din Chichén Itzá. Arnold a observat urme fine lăsate de uneltele de șlefuit, paligorskit măcinat umed și resturi de plante arse, indicii că vasele erau încălzite de jos – o metodă diferită de cea cu copal.
„Aceasta este o descoperire genială făcută de mayași. Se pare că doar preoții sau specialiștii aveau acces la aceste cunoștințe,” a declarat Arnold pentru Live Science.
Totuși, misterul nu este complet elucidat. Urmează studii microscopice pentru a identifica exact speciile vegetale folosite, un pas important pentru înțelegerea completă a rețetei mayașe. Mai mult decât un simplu pigment, albastrul Maya rămâne un simbol al moștenirii culturale și științifice lăsate de această civilizație străveche.
