Este firesc ca un bebelus sa nu se joace inca de la sine, dar este mai greu sa te descurci cu asta cand nici macar nu-ti poti tine copilul de 2-3 ani ocupat o perioada. Ce se poate face pentru a nu te plictisi?
Am scris deja despre dezvoltarea jocului independent la bebeluși , dar pe măsură ce copilul devine din ce în ce mai mare, și părinții devin din ce în ce mai nerăbdători: „Când se va juca singur?” – intreaba-le mamicile obosite care, in mijlocul intregii zile de babysitting, plimbari cu masina, framantat si treburi casnice, isi doresc uneori 10 minute sa le petreaca in compania unei cafele fierbinti si a unei carti bune. Ei cred că între 1 și 2 ani, ar putea fi timpul pentru o joacă independentă în profunzime. Între timp, își urmăresc cu nerăbdare copilul, care are nevoie să se joace împreună, nimic nu-l ține angajat mai mult de câteva minute, iar când se plictisește de chestia aia de 2-3 minute, o certa neclintit pe mama lui pentru ceva. De ce este asta?
În acest moment, majoritatea mamelor se întreabă și dacă copilul lor este hiperactiv, dar aș dori să-i asigur pe toată lumea că activitatea zilnică a unui copil mediu de 1-2-3 ani arată cu siguranță hiperactivitate în comparație cu un adult, dar asta nu are nimic. de-a face cu hiperactivitatea „adevărată” (contrar credinței populare, principalul simptom al acesteia nu este mersul constant și lipsa jocului profund, ci mișcările fără scop, de exemplu tremuratul picioarelor, bătăi ritmice ale mâinii). Nevoia firească a unui copil de 1-3 ani este să exploreze, să cerceteze, să caute, să alerge de la un lucru de descoperit la altul. Apartamentul unei familii obișnuite de astăzi este o adevărată mină de aur pentru un copil de această vârstă, numeroasele obiecte cu care ne înconjurăm, numeroasele jucării pe care le găsește acasă, este un mediu prea stimulant pentru el, acest lucru provoacă și
Dar există și alte motive:
– Puțin timp petrecut în aer liber, făcând exerciții:la aceasta varsta (intre 1-2 ani) din motive practice, multe persoane prefera sa plimbe copilul mic cu caruciorul, desi are nevoie de multa alergare (cand poate merge). Și anume, în mod liber. Mersul mână în mână, când în majoritatea cazurilor nu poți merge liber din motive minore de siguranță, nu compensează cu adevărat acest lucru. Cel mai bine este să cauți locuri protejate (loc de joacă, parc, grădină etc.) unde poți explora natura, să faci mișcare, să alergi, să te cățărați etc. Dacă plimbarea zilnică de ex. cumparaturile se fac cu un carucior sau o carpa, chiar si atunci, opriti-va putin pe drum intr-un loc in care este posibil sa va miscati liber. Cel mai bine este dacă poți petrece câteva ore în aer liber dimineața și după-amiaza, iar dacă mersul pe jos și exercițiile fizice fac parte din rutina ta zilnică, îți va epuiza energia și te va face să te simți mai relaxat acasă.
– Lipsa de curaj: uneori, mamele fac greșeala de a le ajuta cu bune intenții, arătându-le ce să facă și cum să facă, nu le lăsă să exploreze jucăriile liber, ci arătându-le cum să le folosească așa cum este intenționat. Acest lucru îl va face pe copilul mic să fie timid și când s-ar putea juca singur cu jucăria, nu mai vrea să exploreze.
– Varietate: în ziua de azi există multe jucării disponibile și de aceea mulți părinți cred că copiii ar trebui să se joace doar cu jucăriile (pentru că pentru asta sunt acolo), „treaba” copilului este să se joace. Cu toate acestea, copiii au nevoie de mult mai mult pentru a putea ține în mâini obiectele de zi cu zi, pentru a afla despre activitățile pe care le desfășurați și pentru a putea ajuta cu ele. În loc de jocuri „obligatorii”, implică-l în gătit, spălat și curățenie, lasă-l să facă mici sarcini, să amestece, să mopească, să aspire, să spele vase, în grădină… Cu cât ajunge să cunoască mai multe activități diferite din lume, cu atât mai multe el va putea veni cu propriile lui lucruri de făcut.
– Prea mulți stimuli: în multe familii, televizorul și computerul sunt în permanență aprinse, toate jucăriile sunt în fața lor – acest lucru îl face pe copilul mic să fie suprasaturat, tensionat și incapabil să se concentreze asupra unui singur lucru. Amintiți-vă: mai puțin înseamnă mai mult!
Cea mai bună tactică este să dai deoparte jucăriile plictisite și să le scoți din nou după câteva săptămâni: vei fi foarte fericit când vor apărea jucăriile „noile” 🙂.
– Cercul vicios al vizionarii basmelor: copiii sunt foarte bine angajați prin vizionarea basmelor. Atâta timp cât urmărește, el este calm, iar părinții sunt și ei fericiți de asta, așa că sunt bucuroși să-l așeze în fața ecranului din nou și din nou. Cand nu este plantata, cel mic o cere. Părinții încearcă să nu-i facă să stea jos, ei recomandă o mulțime de alte jocuri. Dar acestea nu-l țin pe micuț logodit atâta timp cât televizorul, așa că părinții renunță și în schimb îi pun din nou un basm. Este un cerc vicios.
Trebuie să știi că nu trebuie neapărat să interzici complet copilului tău să se uite la basme, dar trebuie să știi că dacă îl folosești pe post de babysitter, cu siguranță vor exista consecințe.
– Anxietatea de separare: posibilitatea pierderii mamei depășește chiar și cea mai puternică curiozitate. În copilărie, este complet firesc să existe zile în care micuțul tău vrea să fie cu tine toată ziua. Dacă încerci să-l ții departe de tine cu orice preț (de exemplu, spune-i o poveste, certați cu el etc.), el vă va dori și mai mult. Nu pentru că te enervează, ci pentru că își pierde sentimentul de siguranță și dacă un copil mic nu se simte în siguranță, nu se poate juca fericit. Pentru el, Mama înseamnă încă încredere în sine și siguranță, dacă nu simte prezența ta liniștitoare, nu se va juca.
Mai târziu, când a trecut deja „era autocolantelor”, se poate întâmpla și ca atunci când treci printr-o perioadă dificilă, să fii temporar mai maternă și să nu te joci singură. De exemplu, atunci când începe grădinița, s-ar putea să nu se joace la fel de drăguț ca înainte acasă, este posibil și să te implore constant să te joci cu el. Nu din cauza jocului, ci pentru că vrea să fie cu tine, din moment ce nu a putut fi acolo toată ziua.
– Exemplu: exemplul parental este contagios – chiar și în ceea ce privește persistența. Dacă și tu obișnuiești să te joci cu lucruri care te interesează, dacă nu-ți place să începi lucruri noi până nu-l vei termina pe cel precedent, asta va învăța și copilul tău de la tine.
– Multe jocuri împreună: copilul învață multe de la tine în timpul jocului împreună. De aici se învață și să urmeze regulile jocului, să se cufunde într-o activitate, dar și capacitatea de a lupta, atitudinea față de probleme și viziunea asupra vieții. Pentru tine, tilitoli pe covor, jocul cu păpușile sau jocul cu blocuri nu înseamnă doar jocul în sine sau jucării, ci învață și de la tine: viață. Cu cât se joacă mai mult cu tine, cu atât se poate juca mai ușor cu el însuși. Este important ca acest joc comun să nu constă în el să joace și tu să fii acolo doar cu un ochi, dacă ești cu adevărat atent, dacă ești alături de el, atunci jocul va avea sens.
– Activități variate: Industria jucăriilor se asigură că noi credem că micuțul se dezvoltă doar din chestia squishy din plastic numită jucării de dezvoltare. Pentru un copil mic, totuși, totul înseamnă învățare și joacă. Implicați-l în treburile casnice, strângeți pietre interesante, frunze, copaci, case de melci în aer liber, jucați-vă cu plastilină, stropiți și faceți noroi! Cu cât micuțul tău poate încerca activități mai variate și mai interesante, cu atât se va cunoaște mai bine pe sine și lumea. Cu cât ajungi să te cunoști mai mult pe tine și lumea, cu atât poți juca mai profund.
Multe depind și de natura copiilor.
Copiii se nasc cu diferite niveluri de activitate, aceasta este o trăsătură înnăscută a personalității. Sunt copii cărora le place să se cufunde de la început în joc, cărora nu au nevoie de companie (de fapt, sunt cei care își doresc în mod special liniștea), și sunt cei care sunt sociabili, activi și au nevoie de varietate. Cel din urmă grup va necesita întotdeauna jocuri partajate, prieteni și companie, nu ar trebui să vă așteptați să petreceți ore întregi singur sau colorat, dar se simte grozav dacă vă suni prietenii și se pot juca împreună.
