Șapte erupții vulcanice au avut loc din 2021 lângă Peninsula Reykjanes, aproape de Reykjavík, în Islanda. Țara este o locație excelentă pentru cei pasionați de studiul vulcanilor. Aceste erupții islandeze recente au atras atenția oamenilor de știință care studiază Pământul, cum este James Day, profesor de geostiințe, Universitatea din California, San Diego. El a explicat într-un articol pentru publicația The Conversation de ce sunt atât de interesante acele locuri, relatează ScienceAlert.com.
„Erupțiile ne ajută să înțelegem cum funcționează vulcanii în detalii incredibile. Echipa mea a prelevat probe din lava care erupe din Peninsula Reykjanes și a descoperit unele rezultate interesante.
Una dintre concluziile noastre sugerează că magma din prima erupție s-a acumulat chiar sub suprafața insulei, unde a acumulat energia necesară pentru a erupe spectaculos. Această explozie inițială a facilitat erupțiile ulterioare.
De ce Islanda este numită țara focului?
Țara insulară Islanda este numită uneori „țara gheții și a focului”. Primii coloniști au fost martorii mai multor „incendii” mari – sau erupții vulcanice – de-a lungul Peninsulei Reykjanes.
După aproximativ 800 de ani fără un eveniment vulcanic în Peninsula Reykjanes, vulcanul Fagradalsfjall a revenit la viață pe 19 martie 2021. Apoi, alte două evenimente vulcanice discrete au avut loc la Fagradalsfjall în 2022 și 2023. Ulterior, alte patru erupții au avut loc la vest, la sistemul de fisuri Sundhnúkur, în 2023 și 2024.
Deși aceste erupții oferă un spectacol incredibil, ele au, de asemenea, puterea de a face ravagii.
Recentele erupții Sundhnúkur au amenințat orașul pescăresc Grindavík, centrala geotermală de la Svartsengi și principala destinație turistică a Islandei: stațiunea geotermală Laguna Albastră.
Lava a erupt în limitele orașului Grindavík și doar barajele construite de om au împiedicat alte distrugeri.
Ce face ca Islanda să fie atât de activă din punct de vedere vulcanic?
Islanda este un loc unic pe Pământ. Ea face parte dintr-un lanț imens de vulcani scufundați în centrul Oceanului Atlantic, Islanda fiind expusă deasupra suprafeței oceanului.
Acest lanț vulcanic este cunoscut sub numele de Mid-Atlantic Ridge și joacă un rol esențial în tectonica plăcilor.
Tectonica plăcilor descrie modul în care plăcile vaste și rigide care alcătuiesc scoarța terestră alunecă una pe lângă cealaltă, în interiorul și /sau sub cealaltă. Comportamentul lor remodelează încet suprafața Pământului.
În unele locuri, plăcile se ciocnesc pentru a forma lanțuri muntoase precum Himalaya. În alte locuri, o placă alunecă sub alta, formând vulcani și cutremure, ca în Japonia.
Pe Dorsala Mid-Atlantică – care se întinde între Oceanul Atlantic de Sud și Oceanul Arctic – plăcile se despart, permițând magmei topite să se verse prin ele. Această magmă se solidifică în crustă vulcanică și formează noi părți ale plăcilor tectonice.
Interesting #Geology at the #Reykjanes peninsula #Iceland ????
With @jzhang_volc pic.twitter.com/uTUWpXEQs8
— Dave McGarvie (@subglacial) July 28, 2024
Geologii au descoperit, de asemenea, o pană de material stâncos fierbinte, plutitoare, care se ridică din adâncurile Pământului și care se intersectează cu Dorsala Medio-Atlantică sub Islanda.
Acest panou, împreună cu alte câteva panouri similare din centrul și sudul Atlanticului, ar fi putut declanșa formarea bazinului Oceanului Atlantic în urmă cu mai mult de 200 de milioane de ani.
Plăcile tectonice asociate cu creasta central-atlantică și penajul fierbinte și stâncos de sub Islanda formează împreună vulcanii islandezi.
Oamenii de știință au reușit să demonstreze că erupțiile anterioare din Peninsula Reykjanes nu sunt întâmplătoare în timp sau spațiu. În schimb, ele au loc în perioade care durează secole și de-a lungul acelorași zone vulcanice.
Aceste tipare indică faptul că aceste perioade vulcanice au loc atunci când forțe tectonice vaste îndepărtează Peninsula Reykjanes. Se pare că, în timp ce plăcile se despart uniform, vulcanismul de-a lungul segmentului de creastă Reykjanes pulsează în timp.
Ce determină erupția?
Multe grupuri, inclusiv colegii mei din Islanda, au colectat lavă eruptă aproape zilnic. Probele colectate oferă o serie cronologică științifică vitală a erupțiilor.
Prelevarea unei serii cronologice vulcanice este ca și cum ai recolta în mod regulat sângele cuiva pentru a înțelege starea sa medicală. În acest caz, însă, sângele este lavă înroșită.
Un studiu inițial realizat de o altă echipă în 2022 a sugerat că mantaua – stratul geologic solid de sub scoarța terestră – se topește pentru a alimenta lavele din Islanda și că compoziția chimică a lavelor se schimbă în timp.
Ei au sugerat că aceste schimbări aveau legătură cu locul și momentul în care se producea topirea în manta.
În iulie 2024, eu și echipa mea de cercetare am publicat o serie cronologică mai lungă a lavelor din erupție, utilizând o metodă chimică sensibilă, care ne-a ajutat să înțelegem compoziția și originea lavelor.
Stratul de rocă bazaltică pe care trăiesc oamenii în Islanda se întinde la o adâncime de aproximativ 15 kilometri. Acesta face parte din scoarța terestră.
Mantaua care se află direct sub această crustă este distinctă – este alcătuită în principal din minerale precum olivina, care formează o rocă numită peridotită. Magma care alimentează aceste erupții vulcanice provine din peridotită de manta.
Metoda chimică utilizată de echipa mea a arătat că primele magme care au alimentat aceste erupții au ieșit din manta, dar au rămas blocate sub suprafață într-o cameră magmatică timp de un an. Rocile din pereții camerei s-au topit în magmă și am putut vedea urme ale acestora în analizele noastre.
Cercetările noastre sugerează, de asemenea, că magma a obținut apă, dioxid de carbon și alte gaze în urma rămânerii în camera magmatică. Această apă și aceste gaze au permis magmei să acumuleze suficientă presiune pentru a străpunge suprafața și a erupe sub formă de lavă.
Bazinul de magmă din scoarță poate declanșa erupții explozive – începutul unor erupții precum cele din Islanda sau din La Palma din Insulele Canare în 2021 poate necesita acest tip de bazin.
The enigmatic #Selatangar on the #Reykjanes peninsula #Iceland
A curious ponding and drainage of lava ????
With @jzhang_volc pic.twitter.com/avzIEBZL2O
— Dave McGarvie (@subglacial) July 28, 2024
La ce ne putem aștepta în viitor?
Istoria le spune cercetătorilor că aceste erupții vor dura probabil mult timp. Vulcanii vor erupe periodic la fiecare câțiva ani, timp de câteva zile sau luni la rând, până la câteva sute de ani în viitor.
Generații de geologi și vulcanologi își vor făuri probabil carierele în Islanda, iar milioane de geo-turiști vor avea ocazia să experimenteze erupțiile de o frumusețe obsedantă.
Cu toate aceste erupții, islandezii vor trebui să se adapteze. Fluxurile de lavă pot perturba infrastructura, cum ar fi centrala geotermală Svartsengi, iar gazele vulcanice pot cauza probleme de sănătate.
Erupțiile Fagradalsfjall și Sundhnúkur au oferit deja oamenilor de știință o comoară de date și informații despre modul în care funcționează vulcanii.
Continuarea studiului vulcanismului în Peninsula Reykjanes îi va ajuta pe oamenii de știință să înțeleagă cum, când și de ce au loc erupțiile și să gestioneze mai bine pericolele asociate conviețuirii cu vulcanii”, arată expertul.
Lava flows from two fissures along the Fagradalsfjall on the Reykjanes Peninsula in Iceland.
The volcanic eruption, which has been ongoing for more than two weeks, can been seen from the capital Reykjavik, about 40 kilometers away
???? Halldor Kolbeins pic.twitter.com/QZpbEEILZd
— AFP News Agency (@AFP) April 8, 2021
