Europarlamentarul AUR Gheorghe Piperea revine în atenția publicului cu o critică virulentă la adresa autorităților fiscale din România, acuzându-le că aplică o impozitare excesivă asupra sumelor de bani trimise de cetățeni către rudele lor. Într-o postare pe Facebook, avocatul și profesorul de drept financiar susține că fenomenul nu este unul nou și că a tras un semnal de alarmă încă de acum un an, însă fără ca opinia publică să reacționeze.
„Am cam vorbit singur, în aproape-pustie”, scrie Piperea, referindu-se la avertismentele sale anterioare privind impozitarea cu 70% a veniturilor considerate ca provenind din „surse neidentificate”. Europarlamentarul susține că printre cei mai afectați de această măsură sunt românii din diaspora, care s-ar fi trezit cu controale fiscale pentru sumele trimise acasă părinților sau copiilor.
Piperea subliniază că „veniturile din donații sunt scutite de impozit”, oferind ca exemplu darurile de nuntă. Cu toate acestea, el afirmă că, din cauza modului de aplicare a reglementărilor fiscale, multe dintre aceste transferuri de bani ajung să fie considerate venituri impozabile, ceea ce afectează direct cetățenii.
O soluție sugerată de europarlamentar pentru evitarea acestei taxe este utilizarea plăților în numerar, în locul transferurilor bancare sau digitale. „Nu am fost ascultat. Au contraire, am fost tratat cu minunatul clișeu al ‘conspiraționismului’”, afirmă acesta, criticând atitudinea celor care au ignorat avertismentele sale.
Piperea nu se oprește doar la problema impozitării sumelor trimise în țară, ci face o serie de predicții sumbre despre viitorul economic al României, vorbind despre „falimentul care vine” și despre o posibilă naționalizare a depozitelor bancare în contextul unei crize financiare iminente. În viziunea sa, statul va recurge la metode precum scăderea puterii de cumpărare și „bail-in”-ul – un mecanism prin care banii din conturile cetățenilor ar putea fi folosiți pentru salvarea băncilor și altor instituții financiare.
În final, europarlamentarul AUR își reafirmă poziția critică față de politicile economice și sociale ale Uniunii Europene, referindu-se la „democrația militantă” și la „justiția de tranziție”, pe care le consideră forme noi ale unui „totalitarism european”.
