Cardinalul american Robert Francis Prevost, ales joi papă pentru a-i urma defunctului suveran pontif Francisc, a ales pentru pontificatul său numele de Leon al XIV-lea, unul dintre cele mai adoptate în istoria Bisericii Catolice.
Numele cele mai folosite de papi de la Sf. Petru încoace au fost, în această ordine, Ioan (23), Grigore (16), Benedict (16), Clement (14), Leon (13), Inocenţiu (13), Pius (12), Ştefan (9), Urban (8), Alexandru (8), Adrian (6), Paul (6), Sixt (5), Martin (5), Nicolae (5), Celestin (4), Anastasie (4) şi Honoriu (4).
De la Sfântul Petru, niciun suveran pontif nu a îndrăznit să aleagă acest nume din respect pentru apostol. Ioan al XIV-lea (983-984) se numea Pietro Canepanova şi Sergiu al IV-lea (1009-1012), Pietro Bucca Porci şi ambii şi-au schimbat numele când au ocupat scaunul papal.
Noul Papă, Robert Francis Prevost, odată ales de cardinalii adunaţi în conclav, şi-a ales numele pontifical de Leon al XIV-lea, sub care va guverna Biserica.
Predecesorul său, Francisc (Franciscum în latină – n.r.), a ales numele Sfântului Francisc de Assisi, patron al ordinului franciscan şi, potrivit papei iezuit, „omul sărăciei, omul păcii, omul care iubeşte şi protejează creaţia”, pentru a guverna Biserica Catolică.
Benedict al XVI-lea (Joseph Ratzinger) a ales acest nume pentru că evocă figura Sfântului Benedict de Nursia, copatron al Europei, şi numărul XVI, în memoria predecesorului său Benedict al XV-lea (Giovanni Battista della Chiesa), papă italian (1914-1922), pe care l-a considerat „un profet curajos şi autentic al păcii în faţa dramei Primului Război Mondial”.
Tradiţional, papii îşi păstrau numele de botez, dar în 996 Bruno din Carinthia (996-999) a renunţat la numele său atunci când a fost ales Papă şi a folosit numele de Grigore al V-lea. De atunci, toţi papii şi-au schimbat numele la începutul pontificatului.
În mod excepţional, înainte de secolul al X-lea unii suverani pontifi şi-au schimbat numele de botez din diverse motive. Este cazul lui Mercur (Mercurius), care a ocupat Scaunul Apostolic sub numele de Ioan al II-lea (533-535), întrucât nu a dorit să poarte numele unui zeu păgân.
