România ascunde comori neștiute în albiile râurilor sale. Aurul, unul dintre cele mai prețioase metale din lume, poate fi găsit în forma sa aluvionară în mai multe zone din țară, fără a fi nevoie de metode industriale complicate sau de substanțe chimice periculoase. Această formă de aur, desprinsă din munți și purtată de râuri, a fost exploatată încă din vremea dacilor.
Geologul Costel Ungureanu a demonstrat recent cât de accesibil poate fi aurul aluvionar. Folosind doar o lopată și un șaitroc – un instrument tradițional de separare a aurului –, el a găsit fragmente de aur de 24 de karate în albia râului Vâlsan, în doar cinci minute de căutare. Apele râului aduc aurul din Carpați, acolo unde există zăcăminte naturale, și îl depun în nisipurile și pietrișurile râurilor.
Spre deosebire de aurul de filon, care necesită exploatări miniere complexe și costisitoare, aurul aluvionar poate fi extras simplu, fără cianuri sau echipamente industriale. Dezavantajul este că se găsește în cantități reduse, dar suficient de atractive pentru căutătorii de aur amatori sau pentru cercetări geologice, potrivit fanatik.ro.
Hărțile aurului: râurile în care poate fi găsit metalul prețios
Pe lângă râul Vâlsan, aur aluvionar poate fi descoperit în numeroase alte cursuri de apă din România. Printre acestea se numără:
- Valea Argeșului
- Dâmbovița
- Valea Topologului
- Râul Olt
- Valea Streiului
- Valea Pianului
- Valea Nerei
- Pârâul Turnu (Almașu Mare, lângă fosta mină Haneș)
- Râul Bozovici
- Valea Arieșului
- Râul Pianu (afluent al Mureșului)
- Zona Cibin – Olt
Cadrilaterul de Aur – comoara din inima munților
Cele mai bogate rezerve de aur ale țării se regăsesc în așa-numitul Cadrilater de Aur, o zonă de aproximativ 500 de kilometri pătrați delimitată de localitățile Săcărâmb, Căraci, Zlatna și Baia de Arieș. Deși multe dintre minele din această regiune nu mai sunt funcționale, potențialul aurifer al zonei rămâne semnificativ.
Deși România era cândva cunoscută pentru aurul său aluvionar – considerat cel mai pur din Europa –, meșteșugul extragerii acestuia a fost aproape uitat. Totuși, descoperirile recente și interesul tot mai mare pentru prospecțiuni ar putea readuce în atenție această tradiție veche de mii de ani.
