În timp ce în Europa și America doliul este asociat aproape automat cu negrul, în multe culturi asiatice, albul este culoarea purtată în timpul ceremoniilor funerare. Motivul nu ține doar de tradiție, ci de o viziune profund diferită asupra morții.
În India, China, Japonia sau Vietnam, moartea este privită nu ca un sfârșit definitiv, ci ca o trecere spirituală către o altă formă de existență. Astfel, albul, simbol al purității, al eliberării și al desprinderii de lumea materială, a devenit culoarea asociată doliului, notează omofon.com.
În China antică, influențele taoiste și confucianiste au impus ideea că viața și moartea sunt două fațete ale aceleiași realități. Moartea era percepută ca o revenire în fluxul natural al universului, iar albul marca purificarea și revenirea sufletului la sursa universală.
În India, filosofia reîncarnării specifică hinduismului susține ideea că moartea nu este o dispariție, ci o transformare. De aceea, la înmormântări, rudele poartă alb, iar văduvele îmbracă adesea această culoare pentru tot restul vieții, ca simbol al retragerii din viața socială și al reflecției spirituale.
În Japonia, tradiția shintoistă impunea îmbrăcarea defuncților în kimono-uri albe. În unele sate, rudele poartă și astăzi haine albe la ceremoniile de înmormântare, marcând astfel o tranziție liniștită și firească.
Pe de altă parte, în Occident, negrul a fost impus de Biserica Catolică drept simbol al durerii, căinței și tristeții profunde. Asociat cu suferința și necunoscutul, negrul a devenit emblema doliului în epoca medievală și victoriană, tradiție păstrată până în prezent.
Cu toate acestea, globalizarea a dus la amestecarea obiceiurilor. În orașele mari din Asia, negrul începe să înlocuiască albul în unele ceremonii, iar în Europa, tot mai multe familii aleg să “celebreze viața” purtând culori deschise la înmormântări.
Indiferent de cultură, însă, doliul rămâne un act profund de respect și de comemorare a celor plecați dintre noi.
