Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a oferit astăzi mai multe clarificări cu privire la decizia sa în cazul Călin Georgescu, precizând că nu a judecat corectitudinea anulării alegerilor prezidențiale din România și că nu a avut competența de a interveni în acest caz.
Într-un document de tip „Întrebări și Răspunsuri” publicat de instanța europeană, se subliniază că anularea scrutinului a fost o decizie a Curții Constituționale a României (CCR), iar CEDO doar a analizat plângerea depusă de Georgescu, respingând-o ca inadmisibilă.
Nu CEDO a anulat alegerile prezidențiale
Una dintre principalele clarificări oferite de CEDO este că instanța de la Strasbourg nu a fost implicată în decizia de anulare a alegerilor prezidențiale din România. Această hotărâre a fost luată exclusiv de Curtea Constituțională a României, în urma unor nereguli constatate în procesul electoral.
De asemenea, CEDO nu a analizat dacă această anulare a fost justificată sau nu, deoarece competența sa se limitează la evaluarea eventualelor încălcări ale Convenției Europene a Drepturilor Omului.
De ce plângerea lui Georgescu a fost respinsă?
În documentul publicat astăzi, CEDO a explicat că a respins plângerea lui Călin Georgescu deoarece alegerile prezidențiale nu intră sub protecția Articolului 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la alegeri libere doar pentru alegerea legislativului, nu și a președintelui. În România, Parlamentul este singura autoritate legislativă, ceea ce înseamnă că acest articol nu era aplicabil în cazul analizat.
Totodată, CEDO a menționat că:
- Reclamațiile lui Georgescu privind încălcarea dreptului la un proces echitabil (Articolul 6) au fost respinse deoarece speța nu implica un proces judiciar.
- Plângerea sa privind lipsa unui recurs efectiv (Articolul 13) nu a fost admisibilă, întrucât nu avea legătură cu circumstanțele cazului.
- Georgescu nu a adus argumente factuale și juridice suficiente pentru a demonstra că decizia CCR i-a restricționat libertatea de asociere politică sau dreptul de a participa la viața democratică.
Decizie definitivă, fără posibilitate de apel
Curtea a reiterat că hotărârea sa este definitivă și nu poate fi atacată. Respingerile de inadmisibilitate nu sunt supuse niciunei forme de recurs.
În plus, CEDO a subliniat că această decizie nu este o excepție, ci este în deplină concordanță cu jurisprudența anterioară a Curții în materie electorală.
CEDO nu are legătură cu Uniunea Europeană
O altă clarificare importantă oferită de Curte este că acest caz nu are nicio legătură cu Uniunea Europeană. CEDO este o instanță a Consiliului Europei și nu are legături instituționale cu structurile UE. De asemenea, Curtea a reamintit că orice persoană care se consideră victima unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului poate sesiza instanța de la Strasbourg, însă doar în cazurile în care există un temei juridic solid.
CONTEXT
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis, joi, să respingă cererea lui Călin Georgescu prin care contesta anularea alegerilor prezidenţiale din România. Decizia este definitivă.
”În decizia sa pronunţată astăzi în cauza Călin Georgescu v. Romania (cererea nr. 37327/24), într-o formaţiune de Comitet compusă din trei judecători, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a declarat, în unanimitate, cererea inadmisibilă. Această decizie este definitivă”, se arată într-un comunicat de presă publicat pe site-ul CEDO.
Cauza privea anularea de către Curtea Constituţională a României a alegerilor prezidenţiale din 2024, în care Georgescu a fost candidat.
”Curtea a constatat, în special, că dată fiind structura constituţională a României, nu există niciun indiciu că atribuţiile preşedintelui României sunt de natură să facă din acesta o parte a «corpului legislativ» al Statului pârât, în înţelesul articolului 3 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, «corp legislativ» cu privire la care este garantat dreptul la alegeri libere. Prin urmare, Curtea a respins capătul de cerere formulat în această privinţă”, scrie în document.
Curtea a decis, de asemenea, ca România nu are de ce să răspundă cu privire la capetele de cerere formulate în temeiul articolelor 6 (dreptul la un process echitabil), 10 (libertatea de exprimare), 11 (libertatea de reunire şi asociere) şi 13 (dreptul la un recurs efectiv).
CEDO a reţinut că Georgescu s-a calificat în al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale din 2024, programat să aibă loc în 8 decembrie. Însă în 6 decembrie, printr-o hotărâre pronunţată în unanimitate, Curtea Constituţională a României a anulat întregul proces electoral, în temeiul articolului 146 f) din Constituţia României (decizia nr. 32 din 6 decembrie 2024). În baza acestui articol ea veghează la respectarea procedurii pentru alegerea preşedintelui României şi referindu-se la informaţiile prezentate Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi declasificate privind încercările actorilor statali şi non-statali de a influenţa alegerile, Curtea Constituţională a constatat că procesul electoral a fost viciat de la început. Neregulile descoperite au distorsionat caracterul liber al votului cetăţenilor, au afectat echitatea şi transparenţa campaniei electorale şi au încălcat normele privind finanţarea acesteia. Curtea Constituţională a dispus ca alegerile să fie reorganizate de la început de către guvern, la o dată ulterioară. Această decizie a fost definitivă.
România a fixat între timp o nouă dată pentru primul tur al alegerilor, 4 mai 2025.
În cererea depusă la CEDO în 16 decembrie, Georgescu a invocat articolul 3 al Protocolului nr. 1 la Convenţie (dreptul la alegeri libere), susţinând că anularea întregului proces electoral de către CCR s-a bazat pe acuzaţii nefondate şi a fost nelegală şi disproporţionată.
De asemenea, invocând articolele 6 (dreptul la un proces echitabil) şi 13 (dreptul la un recurs efectiv) ale Convenţiei, Georgescu a reclamat că decizia a fost adoptată în mod netransparent şi că nu a beneficiat de niciun recurs împotriva acesteia.
În plus, invocând articolele 10 (libertatea de exprimare) şi 11 (libertatea de reunire şi asociere) ale Convenţiei, Georgescu a susţinut că această decizie a fost rezultatul unei ingerinţe politice a ”partidului la guvernare” însărcinat cu procesul electoral şi că a subminat libertatea de a participa la procesul democratic.
În 21 ianuarie, Curtea a decis, într-o formaţiune de Cameră, să respingă cererea de măsuri provizorii pe care Georgescu le solicitase în acest dosar.
Decizia de inadmisibilitate a fost pronunţată, joi, de un Comitet de trei judecători: Jolien Schukking (Olanda), preşedintă, Faris Vehabović (Bosnia şi Herţegovina), Lorraine Schembri Orland (Malta) şi, de asemenea, Simeon Petrovski, grefier adjunct de secţie.
Astfel, Curtea a reiterat că obligaţiile impuse statelor contractante prin articolul 3 din Protocolul nr. 1, potrivit căruia statele membre se angajează ”să organizeze […] alegeri libere […] în condiţii care să asigure libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ”, nu se aplică în mod normal alegerii unui şef de stat, cu excepţia cazului în care s-a stabilit, în lumina structurii constituţionale a statului în cauză, că şeful de stat are astfel de atribuţii încât să poată fi considerat ca făcând parte din ”corpul legislativ” – o constatare pe care Curtea nu a făcut-o niciodată până în prezent în vreo cauză anterioară.
Curtea a observat că articolul 61 § 1 din Constituţia României, care stabileşte separarea puterilor, prevede că Parlamentul este singura autoritate legislativă din ţară. De asemenea, Curtea a constatat, pe baza dispoziţiilor de drept intern, că chiar dacă preşedintele este învestit cu anumite atribuţii care pot fi înţelese, într-o măsură limitată, ca o interacţiune instituţională cu corpul legislativ, preşedintele nu face parte din acesta. Curtea consideră asemenea prerogative ale preşedintelui – cum ar fi semnarea legilor adoptate de Parlament sau amânarea temporară a promulgării acestora, în condiţii strict limitate – ca fiind accesorii puterii legislative a Parlamentului şi nu ca atribuţii care ţin de actul propriu-zis de legiferare. Curtea estimează că aceste atribuţii trebuie să fie considerate ca fiind necesare şi strict limitate pentru sistemul inter-instituţional de ”control şi echilibru”, care este comun majorităţii democraţiilor europene.
Astfel, în absenţa oricărui indiciu că preşedintele este o parte a “corpului legislativ” din România, în înţelesul articolului 3 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, Curtea a respins această parte a cererii ca incompatibilă ratione materiae cu dispoziţiile Convenţiei.
Potrivit comunicatului CEDO, dreptul în cauză – acela de a candida în alegeri – este un drept politic care nu priveşte “drepturi şi obligaţii cu caracter civil” şi nici vreo decizie privind o “acuzaţie în materie penală”, în înţelesul articolului 6. Prin urmare, acest articol nu este aplicabil în prezenta cauză.
”Întrucât dl. Georgescu nu a prezentat o «pretenţie întemeiată» pe terenul articolului 13, Curtea respinge această parte a cererii pentru acelaşi motiv”, scrie în document.
În plus, Curtea a constatat că Georgescu nu a invocat niciun argument de fapt sau de drept în sprijinul celor susţinute că a existat o ”ingerinţa politică” în procesul electoral. Ea a respins aşadar această parte a cererii ca vădit neîntemeiată.
