Sărbătorile zilei din 17 octombrie – Sf. Proroc Oseea; Sf. Cuv. Mc. Andrei Criteanul
Ortodoxe
Sf. Proroc Oseea; Sf. Cuv. Mc. Andrei Criteanul
Greco-catolice
Sf. pf. Osea; Sf. cuv. m. Andrei din Creta
Romano-catolice
Ss. Ignaţiu din Antiohia, ep. m.; Osea, profet
Sfântul Proroc Osea este pomenit în calendarul creştin ortodox la 17 octombrie.
„Sfântul proroc Osea era fiul lui Veriin de la Valemot, din seminţia Isahar, bărbat temător de Dumnezeu”. (Vieţile Sfinţilor)
Prorocul Osea, unul dintre prorocii mici ai Vechiului Testament, a trăit o viaţă îndelungată, cu 822 de ani înainte de naşterea lui Hristos. Numele său se tâlcuieşte: mântuitor, păzitor sau umbritor.
„În acea vreme mulţi din poporul lui Israel, abătându-se de la Dumnezeu şi uitând facerile de bine şi minunile Lui, se închinau idolilor, iar el slujea lui Dumnezeu, Celui ce a făcut cerul şi pământul şi Care a scos pe părinţii lor din Egipt cu mâna tare; îi învăţa pe oamenii cei rătăciţi de la adevăr şi îi întorcea prin sfaturile sale cele înţelepte la strămoşeasca dreaptă credinţă. Umplându-se de Duh Sfânt, mult a proorocit pentru Israel şi pentru venirea lui Hristos şi învierea Sa, precum se vede în cartea lui”. (Vieţile Sfinţilor)
Cartea sa profetică însumează paisprezece capitole.
A murit la adânci bătrâneţi şi a fost îngropat cu pace în pământul său.
* Sfântul Cuvios Mucenic Andrei din Insula Creta a suferit moarte martirică la ordinul împăratului iconoclast Constantin al V-lea (741-775).
În secolul al VIII-lea, Biserica a fost greu tulburată de încercarea unor împăraţi de a înlătura cultul icoanelor, dezlănţuind persecuţii extrem de dure contra clericilor şi a credincioşilor care le venerau. Prigoana creştinilor dreptmăritori se numeşte iconoclasm (distrugerea icoanelor) sau iconomahie (luptă contra icoanelor).
Sfântul Andrei, aflând de persecuţia pornită împotriva creştinilor care apărau sfintele icoane, a părăsit mănăstirea sa şi, în timp ce împăratul se afla în zi de sărbătoare la Mănăstirea Mamant, a ieşit înaintea acestuia şi l-a mustrat pentru chinurile la care îi supunea pe creştini.
A fost întemniţat imediat şi a fost adus de două ori înaintea împăratului iconoclast, care a încercat prin tortură să îl facă să apostazieze de la dreapta credinţă.
Pentru apărarea adevărului, Sfântul Mucenic Andrei Criteanul a fost osândit la moarte şi, în timp ce era târât prin oraş până la locul primirii sentinţei, un eretic i-a tăiat picioarele cu o secure, iar Sfântul Cuvios Mucenic Andrei a murit pe loc. (surse: vol. „Vieţile Sfinţilor”; „Istoria Bisericească Universală”, vol. 1, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1987)
