Sărbătorile zilei din 2 august – Aducerea moaştelor Sf. Întâi Mc. şi Arhid. Ştefan; Dreptul Gamaliel; Binecredinciosul împărat Iustinian cel Mare
Ortodoxe
Aducerea moaştelor Sf. Întâi Mc. şi Arhid. Ştefan; Dreptul Gamaliel; Binecredinciosul împărat Iustinian cel Mare
Greco-catolice
Aducerea moaştelor Sf. m. arhid. Ştefan la Ierusalim
Romano-catolice
Ss. Eusebiu de Vercelli, ep.; Petru Iulian Eymard, pr.
Aducerea moaştelor Sfântului Întâi Mucenic şi Arhidiacon Ştefan este pomenită în calendarul creştin ortodox în ziua de 2 august.
Sfântul Ştefan a fost unul dintre cei şapte diaconi aleşi de Sfinţii Apostoli pentru a sluji la adunările Bisericii din Ierusalim. Datorită harului şi înţelepciunii de care se învrednicise şi a semnelor şi minunilor cu care îşi însoţea propovăduirea, Sfântul Ştefan a stârnit ura celor de un neam cu el.
A fost dus de mulţime în faţa Sinedriului şi acuzat cu martori mincinoşi că huleşte Legea şi pe Moise.
Sfântul Ştefan a arătat atunci, cu dovezi din Scripturi, că Legea Veche s-a împlinit prin Hristos şi că El este Mântuitorul cel aşteptat şi prezis de proroci, mustrând totodată mulţimile revoltate pentru împietrirea inimii şi lipsa lor de credinţă.
„Voi cei tari în cerbice şi netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi, voi pururea staţi împotriva Duhului Sfânt, precum Şi părinţii voştri, aşa şi voi! Pe care dintre proroci nu l-au prigonit părinţii voştri? Şi au ucis pe cei ce au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai Cărui vânzători şi ucigaşi v-aţi făcut voi acum”. (Fapte 7, 51-52)
Sfântul Ştefan a fost condamnat la moarte şi a fost ucis cu pietre în afara cetăţii, devenind astfel primul martir creştin şi mărturisitor al lui Hristos.
„Sfântul Arhidiacon Ştefan fiind ucis cu pietre de către evrei, cinstitul lui trup a stat neîngropat două zile şi o noapte, fiind aruncat spre mâncarea câinilor, fiarelor şi a păsărilor; însă nimic nu s-a atins de dânsul, pentru că Domnul îl păzea pe el. În a doua noapte, Gamaliel, slăvitul învăţător de lege al Ierusalimului, cel ce se pomeneşte în Faptele Apostolilor, începuse a se îndupleca spre dreapta credinţă în Hristos. El se arătase în taină prieten al Sfinţilor Apostoli, şi a trimis bărbaţi cucernici ca să ia pe ascuns trupul întâiului mucenic, şi l-au dus în satul său, care, după numele lui, se chema Cafargamala, adică satul lui Gamaliel”. (Vieţile Sfinţilor)
Mai târziu, în vremea Sfântului Mare Împărat şi întocmai cu Apostolii Constantin cel Mare (337-377), preotul din acel sat, pe nume Luchian, în vedenie a fost încredinţat pentru a căuta ajutoare şi a săpa ca să afle cele patru morminte, între care se afla şi mormântul primului mucenic creştin.
Într-o noapte preotul a fost strigat pe nume de un bărbat bătrân îmbrăcat cu o haină albă acoperită cu picături de aur în chipul crucilor şi îndemnat să caute într-un anumit loc.
„Preotul Luchian, înspăimântându-se, a întrebat pe bărbatul ce i se arătase lui, zicându-i: ‘Cine eşti tu şi cine sunt cei ce zici că sunt cu tine?’ Iar acela a răspuns: ‘Eu sunt Gamaliel, învăţătorul lui Pavel, apostolul lui Hristos, şi Ştefan arhidiaconul se odihneşte împreună cu mine, cel ucis cu pietre de evrei şi de arhiereii Ierusalimului, pentru credinţa lui în Hristos. El fiind aruncat spre mâncarea câinilor, a fiarelor şi a păsărilor, l-am luat noaptea şi, aducându-l în acest sat al meu, l-am pus în peştera mea în mormântul gătit mie, vrând să am parte cu dânsul întru învierea şi în darul lui Dumnezeu”. (Vieţile Sfinţilor)
Îndată ce au fost descoperite, patriarhul Ierusalimului împreună cu doi episcopi, cu clerul şi cu tot poporul, închinându-se sfintelor moaşte, le-au adus la Ierusalim şi le-au aşezat într-o biserică. După o vreme, racla cu moaştele Sfântului Ştefan a ajuns la Constantinopol.
* Binecredinciosul Împărat Iustinian cel Mare (527-565) s-a născut în anul 483 din părinţi binecredincioşi, în Tauresium, un sat la miazăzi de Uskub, lângă Skopje, capitala Macedoniei de astăzi. Savatie şi Biglenisa, părinţii săi, creştini, i-au acordat o educaţie aleasă. În anul 518, unchiul său, Iustin a ajuns împărat, apoi, cu patru luni înainte să moară, în luna aprilie a anului 527, se pare că l-a înfiat pe Iustinian ungându-l cesar în locul său.
A stat în preajma unchiului său încă din tinereţe şi a avut astfel posibilitatea să primească o educaţie deosebită, devenind un cunoscător al dreptului şi istoriei Imperiului Roman dar şi un foarte bun teolog.
Împăratul Iustinian a fost un sprijinitor ferm al Bisericii. De asemenea, în timpul domniei sale au fost ridicate numeroase biserici – cea mai impresionantă fiind Catedrala Sfânta Sofia -, iar în anul 553 a fost convocat al V-lea sinod ecumenic la Constantinopol, fiind condamnată erezia monofizită. Opera sa legislativă (Codul iustinian) şi cea religioasă reprezintă o moştenire valoroasă pe care a lăsat-o posterităţii. A trecut la cele veşnice în noiembrie 565. (surse: vol. „Vieţile Sfinţilor”; https://doxologia.ro )
