În Sfânta și Marea Vineri, ziua în care întreaga lume creștină retrăiește cu profundă emoție patimile și moartea pe Cruce a Mântuitorului, în toate bisericile ortodoxe se săvârșește slujba Prohodului Domnului, una dintre cele mai tulburătoare și încărcate de semnificații duhovnicești din întreaga Săptămână Mare.
Această slujbă, cunoscută și sub denumirea de „înmormântarea Domnului”, este o cântare de plângere a Fiului lui Dumnezeu întrupat, Care S-a jertfit de bunăvoie pentru mântuirea întregii omeniri. Structurată în trei stări, cu un total de 176 de strofe, Prohodul exprimă durerea, dar și speranța biruinței asupra morții, fiind un drum liturgic spre Învierea cea de a treia zi.
Potrivit Patriarhului Daniel, Prohodul este „o cântare de o frumusețe rară din punct de vedere duhovnicesc”, ce cuprinde „o meditație teologică profundă exprimată într-o formă poetică deosebită”. El amintește că slujba a fost alcătuită de Sfântul Teodor Studitul, în secolul al IX-lea, și a fost tipărită pentru prima dată în limba română în 1836 de către ieromonahul Macarie.
Etimologic, termenul „prohod” provine din limba slavonă și înseamnă „conducere pe ultimul drum” – în acest caz, o adâncă și tainică însoțire a lui Hristos spre înmormântare. Prima strofă, „În mormânt, Viață, ai fost pus, Hristoase”, sugerează paradoxul central al acestei slujbe: Viața însăși intră în moarte pentru a o zdrobi din interior și a le dărui celor din morminte viață.
„Tânguirea nu este una sentimentală, ci duhovnicească, pentru că Cel ce Se află în mormânt nu este doar om, ci Dumnezeu adevărat, Care a coborât în adâncurile iadului pentru a aduce eliberare celor de acolo”, a explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Slujba se desfășoară în fața Sfântului Epitaf – icoana pe pânză care înfățișează trupul neînsuflețit al Mântuitorului – și culminează cu procesiunea în jurul bisericii, simbolizând punerea în mormânt a lui Hristos.
Mai mult decât o simplă comemorare, Prohodul Domnului este o chemare la contemplație profundă și recunoștință, o întâlnire a sufletului cu misterul iubirii divine, care coboară în moarte pentru a dărui viață veșnică.
