Oamenii de știință au reconstruit chipul unui strămoș uman dispărut supranumit „Omul Dragon”, care ar fi avut un rol crucial în evoluția speciei noastre. Craniul Harbin, o fosilă umană veche de 150.000 de ani descoperită în China în 1933, a fost punctul de plecare pentru această reconstituire fascinantă.
Paleoartistul John Gurche, renumit pentru sculpturile sale hiperrealiste, a recreat fața acestui hominid antic folosind o replică din plastic a craniului Harbin. Procesul a implicat analiza detaliată a proporțiilor și structurii osoase, cum ar fi raportul dintre dimensiunea ochiului și orbita, caracteristic întâlnit la maimuțele africane și oamenii moderni. Gurche a suprapus mușchi peste craniu, folosind marcajele lăsate de activitatea masticatorie pentru a estima forma feței. Rezultatul este o imagine realistă și fidelă, bazată pe știință, care marchează un pas important în înțelegerea denisovanilor.
Craniul Harbin a fost descoperit în timpul lucrărilor unui muncitor din Harbin, China, în 1933, dar acesta l-a ascuns într-o fântână pentru a-l proteja. Abia în 2018, fosila a fost redescoperită când muncitorul, aflat pe patul de moarte, a dezvăluit povestea nepotului său. Craniul, extrem de bine conservat, are dimensiuni similare cu cel al unui om modern, dar prezintă caracteristici distincte, precum o gură mai largă și o frunte mai proeminentă.
Deși nu există dovezi genetice directe care să confirme că fosila aparține denisovanilor, similitudinile morfologice cu alte descoperiri, precum un maxilar din Peștera Xiahe de pe Platoul Tibetan, sugerează această apartenență. Maxilarul, datat la 160.000 de ani, a fost identificat drept denisovan folosind o tehnică avansată care analizează proteinele fosilelor în lipsa ADN-ului viabil.
Ce erau Denisovanii
Denisovanii au trăit între 200.000 și 25.000 de ani în urmă și s-au răspândit în diverse regiuni, inclusiv Asia de Sud-Est, Siberia și Oceania. ADN-ul lor, secvențiat pentru prima dată în 2010 dintr-un os de deget vechi de 60.000 de ani găsit în Peștera Denisova, a fost identificat în proporții semnificative la populațiile moderne din Papua Noua Guinee și alte regiuni. Cercetătorii cred că amestecul genetic dintre denisovani și Homo sapiens a contribuit la adaptarea oamenilor moderni la noi medii, precum altitudinile mari de pe Platoul Tibetan.
Cu toate acestea, fosilele denisovanilor sunt extrem de rare, ceea ce îngreunează cercetarea. Spre deosebire de neanderthalieni, de la care există sute de rămășițe fosile, denisovanii sunt reprezentați doar de câteva oase și fragmente dentare. Craniul Harbin, considerat cea mai completă fosilă denisovană descoperită vreodată, oferă o oportunitate unică de a explora mai în profunzime această ramură a arborelui genealogic uman.
În ciuda progresului, multe întrebări rămân fără răspuns. Cum au reușit denisovanii să călătorească pe distanțe atât de mari, din Siberia până în Oceania? Și de ce au dispărut, în ciuda interacțiunilor strânse cu Homo sapiens? Cercetătorii subliniază că sunt necesare mai multe descoperiri pentru a dezvălui pe deplin istoria acestor strămoși enigmatici.
